MOARA CU NOROC

Introducere

Ioan Slavi face parte din galeria marilor scriitori care au daruit literaturii romane opere de o inestimabila valoare:”Mara”,”Comoara”,”Moara cu noroc”,in care se infatiseaa lumea satului transilvanean,antrenata in lupta pentru inavutire.Printre temele preferate de Slavici se numara si tentetia banului,dorinta de a depasi,cu orice pret,limitele unei conditii date,subtratul fiind,de fiecare data moralizator.

 

Tipologia nuvelei

Opera literara „Moara cu noroc” este o nuvele da analiza psihologica,apartinand realismului clasic,dar care include si elemente romantice.

Nuvela este creatia epica in proza,cu un singur fir narativ,cu o constructie apica riguroasa,cu un numar relativ redus de personaje care graviteaza in jurul personajului central.Se observa accentul pus pe cracaterizare protagonistului si mai putin pe actiune.

☺Caracterul  psihologic reiese din tipul conflictului(interior) si din folosirea modalitatilor de investigare a labirintului sufletesc(monolog interior,stil indirect liber,autocaracterizare,notarea gesticii si a mimicii).

☺Apartenenta la realism este conferita de reprezentarea veridica realitatii rurale din Transilvania,de la sfarsitul sec al19-lea,caci lumea satului transilvanean este infatisata monografic cu obiceiurile legate de sarbatorile religioase si cu meseriile specifice vremii(hangiu,porcar,jandarm).

Personajele sunt tipice:arivistul este intruchipat de Ghita,iar samadaul autoritat de Lica.Apare de asemenea tehnica detaliului semnificativ in descrieri(descrierea drumului catre Moara cu noroc)si in portretizari(portretul amanuntit al sefului turmelor de porci).

Structura nuvelei este inchisa,prin inchiderea tuturor confictelor si circulara,prin simetria dintre incipit si final.

Dorinta de parvenire,obiectivitatea,stilul sobru,cenusiu sunt alte caracteristici ale realsimului,prezente in nuvela.Prin intentia moralizatoare si prin constructia simetrica,”Moara cu noroc” este realist-clasica.

☺Aspectul romantic al nuvelei transpare din antiteza angelic-demonic,pe baza careia sunt caracterizati Ana si Lica,ultimul  fiind un „damnat romantic”(George Calinescu).

Titlul reprezinta reperul spatial al actiunii ce poarta o denumire ironica,deaorece va aduce ghinionul in familia carciumarului.Se remerca prezenta motivului literar al noroclui,ilustrand soarta personajului central care a pornit inc autarea sansei pentru un trai mai bun si care a pierit din cauza arghiofiliei.Un al doilea motiv literar,preznt in titlu,este cel al hanului,intalnit in numeroase scrieri literare(Hanu Ancutei de M Savodeanu,La hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale) si care este un topos situat la intretaiere de drumuri si de destine.

Tema sustine realismul nuvelei-oglindirea vietii sociale,dar si caracterul psihologic,doarece prezinta efectele nefaste si dezumanziante ale invuritii,in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al 19-lea.

Tematica nuvelei poate fi stabilista din mai multe perspectiva.Astfel,din prespectiva sociala,se prezinta schimbarea statului social al lui Ghita,care din carciumar devine cizmat.Din perspectiva moralizatoaer,se infatiseaza consecintele dramatice ale setei de imbogatire,iar din perspectiva psihologica,este redat zbuciumul sulfelet al personjului central care pierde incredere oamneilor in el,incredre in sine si increderea Anei.

Conflictul este in stransa legatura cu tema si reliefeaza tipologia psihologica a nuvelei.Principalul conflict este cel interior,trait de Ghita,care e simte sfasiat de dorinte puternice,dar contradictorii:pe de-o parte,vrea sa ramana „un om cinstit”,alaturi de familisa da,pe de alta parte,nu rezita tentiait de inavutire rapid.

Confictul exterior ii opune pe carciumar si pe samadau si este marcat de apritia lui Lica la han.

Perspectiva narativa este obiectiva,relatarea se realizeaza la persoana a3-a,de care un narator omnisient,ubicuu,impersonal,detasat in descriere.Elementul de noutate introduc e Slaivi in aceasta opera constra in tehnica punctului de vedere,folosita simetic,in incpiti si in final,contretizata in interventiile batranei,care exprima,cu autoritatea varstei,mesajul moralizator al nuvelei.

Viziunea despre lume si depsre viata a autorului este expusa comai prin intermediul acestui personaj,batrana,care forumleaza cele doua teze moralizatoare ale nuvelei,dovedind astfel utilizarea tehnicii punctului de vedere.Astfel,”saracia” este echivalenta uc „linistea coliberi”,in timp ce bogatia,obsinuita in mod necistit,aduce nenorocirea.Totodata,indiferent de eforturile depuse,omul nu-si poate invinge destinul,idee ilustrata de spusele de la final ale aceluiasi personaj:”Asa le-a fost data”.Moralistul Slavici isi afirma conceptia asupra sortii,stabilite din timpuri imemoriale.Cel care incearca sa iasa din tiparul dat este drastic santionat,caci destinul nu iarta.Se salveaza doar cei inocenti-copiii,dar si cei virtuosi-batrana.

Personajele nuvelei se clasifica in prinicpale(Ghita,Ana,Lica),secundare(Pintea) si episodice(batrana,copiii,Marti).Daca Ana si Lica sunt personaje romantice,prin constructia bazata pe antiteza angelic-demonic,Ghita se incadreaza in tipologia realista,intruchipang arivistul.

Pe tot parcursul actiunii,Lica ramane egal cu sinte,plat,nu evolueaza si nu involueaza,dovedint aceeais trasatura,de la aparitia la han si pana la moarte:vointa de putere.Spre deosebire de el,Gita este un personaj rotund,ale carui transformari interioare si exterioare sunt redate cu o fina miaiestrie psihologica.

Personajele sunt carac in mod direct,de catre narator,de care celalte pers sau prin autocarac,dar si in mod indirect,prin nume,statut social si profesional,prin fapte,comportament,limbaj,atitudini,relatii cu alte personaje.In cazul protagonistului,se utilizeaza tehnicile de investigare psihologica:monologul interior,sitlul indirect liber,notarea gesticii si a mimicii.

Relatii spatio-temporale

Actiunea se petrece in spatiul transilvanean,in apropiere de locul natal al csriitorului,mouna Siria,dupa cum reiese din utilizarea unor toponime(Ineu), caror rol este de a conferi veridicitate faptelor.

Timpul actiunii este plasat in a doua jumatate a sec al 19-lea,cand patrund relatiile capitaliste.Destinul fam este urmarit p e parcursul unui an,de la Sf Gheroge la Paste,remarcandu-se coordonatele temporale de ordin religios,care ilustreaza infulenta populara.

In concluzie,”Moara cu noroc” este o nuvela realista de analiza psihologica,prin care Ioan Slavici se dovedeste un fin observator al universului sufletesc,construing personaje convingatoare.Maiestria prozatorului reiese din siguranta cu care manuieste dialogurile,monologurile ce evidentiaza zbuciumul sufletesc al personaului central.Se remarca,totodata,si atutenticitatea limbajului,presarat uc multe regionalimse,caracaterizat prin oralitte,sponaneitate si sobrietate.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s