a.l

Nuvela ist Al Lap de costache negruzzi,aparuta in anul 1840 in primul nr din revista „dacia lit”,este scrisa sub influetna ideologiei pasoptise,respectand idelile ipmuse de Mihail Kogalniceanu in artioclul „introductie”,care cerea auotrulilor sa promoveze o literatura originala cu teme inspirate din ist natioanala si foclorul nat.

Ist ca sub al unei opere lit apare odata cu romantismul si aduc ein prim-plan personaje damatice si puternic inidividualizate.Aceasta opera este o nuvela isotirca deoarece se inspira din ist nationala,avand ca tema prezentarea celei de-a doua domnii a lui ALexandru Palusneanul si prezentan lupta pentru putere in MOldova sec al 16lea.Subiectul nuvelei este preluat din cronica lui Grioger eUreche „Letopisetul Tarii MOlodvei”,din care autorul preia anumite evenimente:venirea lui Lapunseanul l a aodua domnie intre anii 1564-1569,intalnirea acestuia cu boierii trimisi de Tomsa,uciderea celor 47 de boieri,arderea cetarilor MOldovei,calugarirea si uciderea prin otravire ad omnitorului.Suibectul este abordat respectand anumitre structuri legate de mentalitate,comportament si societate specifice perioadei in care Negruzzi plaseaza actiunea.O alta sursa de imp de inspiratie este „letopisetul tarii molodvei” de miorn costin,de unde autorul prelucreaza pt episodul omorarii lui Motov din nuvela,scena uciderii unui boier in timpul lui Alenxadru Ilias.

Personajul prinicp al nuvelei,al lap,este un personaj romnatic,exceptional,care ationeaza in sit exceptionale.el este reprezentativ pt tipologia domnitorului tiran si crud care conduce tara inntr-un mod absolutis,fara a tine cont de parerile boierilor.

Personajul nu evolueaza pe parcursul nuvelei,trasat sale princip fiindc prezentate inca de la inceput:este hotarat,crud,inteleginet,bun cunoscator al psihologiei umane,abil politic.

Portretul fizic al domniorului este realizat in mod direct d ecatre narator prin descrierea vestimentatie specifice vremii :”purta coroana Palelogilor si peste dulama poloneze de catifea stacosie,avea cabanita turceasca.”.De asemenea,atuorul suprinde mimica si gesturil epersonajului prin notatii scurte care sublineaza de fapt trasaturile morale ale acestuia:”spun ca in minutul acela el era foarte galbenm la fata si ca racla sfantului ar fi tresarit.”Este prezenta si carcaterizare directa realizata de alte persoanje,mitropolitul Teofan spune despre dimnitor:”crud si cumplit este omul acesta”,in timp ce Spancioc il numeste tiran:”sangele pangarit al unui tiran ca tine”.

Carac ind se realiz prin prezentarea faptelor personajului.hot de-asi recapta puterea domnseasca este evidenta inca de la inceputul nuvelei-in ep in cre primeste solia boierilor.La incercarea acestora de a-l face sa renunte la tronul MOldovei,Al Lapusneanul le spune ca „mai degraba-si va intoarece Dunarea cursul indarat.”.Nu isi pierde aceasta hotarare si cruzime nici in mom in cre asista la uciderea celor 47 de boieri,dar nici in clipa mortii,cand ameninta ca isi ca uvide familia si pe cei din jur:”M-ati poposit voi,dar de ma voi indrpeta,pre multi am sa popesc si eu.”Dand dovada de cruzime si sange rece,domnitorul il ofera pe Motov tap isapositor multimii.

Din relatiile p care le are cu alte personaje reiese ca este un bun cunoscator al pishologiei umane,stie sa fie abil si diplomat pentru a-si atinge scopurile.

A.L ete un pers romantic si prin urmre exceptional datorita cruzimii sale xagerate,actiunilor sale spectaculoase,replicilor sale.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

pers colectiv

PERSONAJUL COLECTIV
Personajul colectiv, mulţimea revoltată de târgoveţi, apare pentru prima dată în literatura noastră.    Psihologia   mulţimii   este   surprinsă   cu fineţe, în mod realist: strângerea norodului la porţile curţii domneşti din cauza unor veşti nelămurite, descumpănirea gloatei care „venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea” în faţa întrebării armaşului, glasurile   izolate   care   exprimă  nemulţumirile,   în sfârşit, rostirea numelui Motoc, în care toţi văd un vinovat pentru toate suferinţele: „- Motoc să moară! ~ Capul lui Motoc vrem!”. Se observă capacitatea lui Lăpuşneanul de manipulare şi de dominare a gloatei. El orientează mişcarea haotică a mulţimii spre  exprimarea unei singure  dorinţe,  în  acelaşi timp răzbunându-se pentru trădarea de odinioară a vornicului Motoc şi împlinindu-şi promisiunea. Odată cererea satisfăcută, mulţimea „mulţămindu-se de astă jertfă, se împrăştii”, ca şi când ar fi venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat stările psihologice ale mulţimii prin notaţii scurte, care separă replicile personajelor asemenea indicaţiilor scenice dintr-o dramă:
„Prostimea rămasă cu gura căscată.”
„Acest din urmă cuvănt găsând un eho în toate inimile, fii ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas, şi acest glas striga: «Capul lui Motoc ţ
vremh”
„Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care într-o clipală îl făcu bucăţi”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

religie

religia este o componenta imp a culturii unui popor.sentimentul religios e manifesta atat in cadrul bisericii,cat si in afara ei.COmponenta religioasa ete foarte vie in perioada premoderna.Aceasta joaca un rol pozitiv in dezvoltarea comunitatii si a tienerilor.este valoarea cea mai imp din viata unei persoane,starneste pasiuni puternic,poate fi sursa de motivatie e persoanelor pentru binele ocmunitatii.Carl jung spune:”in fiintele umane se regaseste nevoia de a fi religios”.In evul mediu,drestinismul devoine o religie bazata pe carte.cartile de cult erau scrise in lb slavona.

In dacia cresinimsul a patruns chiar d el ainceputurile colonizarii romane,adus de legionari.o dovedesc atat numeroasele vestigii arheologice,prescumsi limba-in care toate cuv legate de restinism sunt de origine lat:DUmnezeu,duminica,cruce,crestin,biserica,rugaciune,altar etc.

Crestinismul s-a raspandit si mentinut in Rom de-a lungul vremii in stransa conexiune cu Imp Bizantin.Bizantul a ramas,dupa retragerea autoritatii si armatei romane din Dacia la sf sec 2,singura forta politica din Orient car es-a putut impune in fata migratorilor.

Inceputurile literaturii romanesti dateaca din sec al17lea,lb salvona fiind ilocuita treptat cu cea romana in cadrul bisericii.in aceasta per incepe oficierea seriviciului religios in lb romnoa,sunt traduse si tiparite primele carti de factura religioasa(cazaniile).

CUltura romana veche nu poate fi intleasa fara a se tine cont de ideile si mentalitatea vremii.in tarile romane,ca si in alt eparti ale lumii,omul mediecal este,inprimul rand,un om religios,a carui viata este ghidata de credinta si de speranta manturirii.el comunica cu Dumnezeu,cu sfintii,crede ins emne si mununi,face pelerinaje la locurile sfinte.Acesta vede lumea ca pe o creatie divina,i se supune neconditionat lui DUmnezeu,este coplesit de sentimentul de instabilitate al lumii si de nesiguranta vietiii,sentiment intetinut de mari epidemii,de catrastrofe nat si de veniment ist violente.Realitatae din jur ofera semna la care au acces cu precadere cei initiati:calugari si preoti,voievodul insusi care domnea ca „unusl lui DUmnezeu pe pmant”.Valorile etice(bunatatea,mila,dreptatea etc) se intemeieaza pe baza credintei.

Subiectului dimensiunii religioase a existentei a fost abdoordat de-a lungul timpului de numerosi autori si carturari.dintre acesti cei mai importanti sunt Dosfotei,miorn costin,atnim ivireanul,ion neculce.Dosoftei,carutar si mitropolit al moldovei,este o perosnalitate imp a inceputului lit in versuri.el este un om al Bisericii,atent in a nu tradaa textul biblic.scopul psalmilor scrisi de acesta este de a clarifica si de a face mai accesibile invataruile crestine credinciosilor.Arghezi,Personalitate cu influenţe divine confuze, care transformă psalmul în metodă de interpretare complexă a înseşi existenţei lui Dumnezeu: de la reproşuri, tăgadă şi dezamăgiri acute cu privire la cârmuirea Domnului asupra lumii până la slavă, mulţumire, rugă, căinţă, echivalente cu chemarea divinităţii în întregul uman.

In Psalmul 101,Dosofei ilustreaza o modalitate prin care creştinul învaţă să cheme divinitatea, îi simte nevoia şi o slăveşte:“Doamne, mi-ascultă de ruga/ Ce mă rog din vriame lungă/ Şi strigarea mea să margă/ Spre tine să să-nţeleagă”.In Psalmul 7 al lui Arhezi,Dumnezeu este „vinovatul” în evoluţia unei lumi, pe care, conform scriselor, a creat-o şi a lăsat-o pe mâna nimănui. Faptul că nimeni nu-l cunoaşte şi că absenţa lui persistă stârneşte revoltă în mintea argheziană şi creează haosul în lumea cuvintelor. .”În paradisul Evei, prin pădure/ Ca şi în vecii trişti de mai târziu/ Gura ta sfântă, toţi Părinţii ştiu,/ Nu s-a deschis decât ca să ne-njure.”

In concluzie,in timp ce Arghezi creează o gamă variată a psalmului, transformându-l la orice schimbare interioară,Dosoftei este Fidel unei evoluţii alături de Dumnezeu în care viaţă are ca scop mantuirea.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

ge

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație internațională a acelor națiuni dezvoltate care acceptă principiile democrației reprezentative și a economiei de piață libere. Organizația își are originile în anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizația pentru Cooperare Economică Europeană, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucția Europei după Cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei, iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), franceza: Organisation de coopération et de développement économiques.

Obiective și acțiuni

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică este un forum unic unde guvernele a 33 de democrații conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice, sociale, a celor ce țin de globalizare și de exploatare a oportunităților globalizării.

Organizația oferă un cadru în care guvernele pot să își compare experiențele politice, să caute răspunsuri la problemele comune, să identifice practicile bune și să-și coordoneze politicile interne și internaționale. Aceasta este un forum, unde presiunea egală poate acționa ca un stimulent puternic pentru îmbunătățirea politicii și pentru implementarea instrumentelor independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate.

Schimburile de informații și analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziție de un secretariat din Paris. Secretariatul culege date, monitorizează trenduri și analize și prognozează dezvoltările economice. Acesta cercetează și schimbările sociale sau modelele comerciale dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele și alte domenii.

OCDE ajută guvernele în direcția creșterii prosperității și a luptei împotriva sărăciei prin creștere economică, stabilitate economică, comerț și investiții, tehnologie, inovație, anteprenoriat și cooperare în scopul dezvoltării. Trebuie să existe asigurarea că creșterea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului sunt obținute împreună. Alte scopuri includ crearea de locuri de muncă pentru toți, echitate socială, guvernare curată și efectivă.

OCDE face eforturi pentru a înțelege și a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări și preocupări. Acestea cuprind comerțul și ajustarea structurală, securitatea online și provocările legate de reducerea sărăciei în lumea dezvoltată. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari și mai de încredere surse de statistică comparată, statistică economică și date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie largă și diversă, cum ar fi conturile naționale, indicatorii economici, forța de muncă, comerțul, ocupația, migrația, educația, energia, sănătatea, industria, taxele și impozitele, și mediul. Cea mai mare parte a studiilor și analizelor sunt publicate.

De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice și legate de mediu, adâncindu-și legatura cu afacerile, uniunile comerciale și alți reprezentanți ai societății civile. Negocierile de la OCDE în privința taxelor și a prețurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii.

Sediul OCDE se află la Château de la Muette în Paris.

Secretarul general

Între 1996 și 2006 secretar general al OCDE a fost Donald J. Johnston din Canada. Din 1 iunie 2006 Secretarul General este mexicanul José Ángel Gurría.

Membri

Există în mod curent 33 de membri cu putere deplină; dintre aceștia 30 sunt, în descrierea din 2010 a Băncii Mondiale, țări cu venituri mari. Țările devenite membre OECD în 1961 nu au anii după nume. Alte națiuni sunt listate în funcție de anul de admisie.

   

Comisia europeană a Uniunii Europene participă la munca OCDE, alături de statele membre ale UE. În mai 2007, Consiliul ministerial al OCDE a început să analizeze și să discute despre încorporarea urmatoarelor state in organizație: Estonia și Rusia; și de a întări cooperarea cu: Brazilia, China, India, Indonezia și Africa de Sud. Posibili candidați cu drepturi depline sunt statele lipsă din Uniunea Europeana: Bulgaria, Cipru, Letonia, Lituania, Malta și România.

Cele 34 de state membre OCDE dețin împreună aproximativ 60 la sută din economia mondială, 70 la sută din comerțul mondial și 20 la sută din populația lumii[1].

Istoric

La 11 mai 2010, Estonia, Slovenia și Israelul au fost invitate să devină membre.[2]

La data de 22 August 2010, guvernul israelian a aprobat intrarea țării în OECD[3].

 

Strategia de extindere a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

În urma Conferinţei Ministeriale a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică din mai 2004 de la Paris s-a aprobat „Strategia pentru Extindere şi Colaborare cu Statele Nemembre OCDE” cunoscută şi sub numele de “Raportul Noboru”, după numele ambasadorului Japoniei la OCDE. În urma Conferinţei trebuiau luate măsuri concrete privind ţările candidate la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, precum şi de reforma a Organizaţiei ca atare.

Criteriile de aderare vor deveni şi mai selective în privinţa aderării unor noi membri, prin suplimentarea criteriilor, între care:

  • existenţa unei economii de piaţă şi a unei democraţii (like-mindedness);
  • dimensiunea şi importanţa economică a unui stat (significant player);
  • principiul beneficiar reciproc prin care aderarea unui nou stat să fie benefică atât pentru statul respectiv cât şi pentru OCDE (mutual benefit);

consideraţii globale, nu neapărat limitat la diversitatea geografică

Relaţiile OCDE – ROMÂNIA

Evoluţii recente importante în relaţia

 României cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Unul dintre obiectivele de politică externă în plan multilateral îl reprezintă dezvoltarea şi intensificarea relaţiilor cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în vederea îndeplinirii condiţiilor de admitere a României în grupurile şi structurile de lucru ale organizaţiei.

La 28 aprilie 2004 Guvernul României a transmis oficial candidatura României de aderare la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

În perioada ianuarie 2003 – iulie 2004, România a asigurat co-preşedinţia Investment Compact (iniţiativă a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud – Est), alături de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi Austria, fiind prima ţară din regiune care a avut această calitate.

 

În prezent, România participă în cadrul următoarelor structuri de lucru:

  1. Grupul de lucru al Comitetului pentru Construcţii Navale, cu statut de observator;
  2. Comitetul pentru Dreptul Nuclear din cadrul Agenţiei pentru Energia Nucleară, cu statut de observator;
  3. Comitetul Oţelului, cu statut de observator;
  4. Schema  II a Comitetului pentru Agricultură (Sistemele OCDE de certificare a seminţelor furajere, a cerealelor, a sfeclei de zahăr, a seminţelor de legume şi Regimul OCDE de aplicare a normelor internaţionale pentru legume şi fructe), cu statut de observator;
  5. Comitetul Transporturilor Maritime cu statut de observator;
  6. Centrul de Dezvoltare OCDE, cu statut de membru cu drepturi depline şi, având un loc în cadrul „Governing Board” (organismul de coordonare al Centrului);
  7. Declaraţia OCDE privind investiţiile internaţionale şi companiile multinaţionale, alături de celelalte 38 de ţări semnatare, cu statut de membru;
  8. Membru cu drepturi depline în cadrul Programului de Dezvoltare Economică Locală (LEED) al OCDE – „Local Economic Employment Development”.

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Caracterizare Harap-Alb

Caracterizarea lui Harap-Alb
HARAP-ALB de Ion Creanga

caracterizare

Expresia “monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman sau, mai simplu, a poporului roman, insusi, surprins intr-un moment de generala expansiune (G. Calinescu), Ion Creanga, este considerat creatorul basmului cult in literature romana, a scris numeroase opera ce au ramas in eternitate, facand parte din categoria marilor clasici.

Povestile sale pastreaza caracterul realist al intamplarilor iar personajele sunt puternic individualizate si umanizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intro-o realitate sociala siu istorica determinate, iar faptele izvorasc din legile firii care guverneaza omenireea.

Povestea lui Harap-Alb, cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga a fost publicat in revista „Convorbiri literare” la 1 august 1877, a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul Timpul in acelasi an. A fost tradus in limba germana si publicat in Rumanische Revue in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana.
Conform celor mai cunoscute definitii, tema basmului este lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunerea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita, etc… Cel care nu respecta codul este pedepsit, dar si iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii.
In basmul cult, lucrurile se pot complica. Nu in totdeauna raul este pedepsit cum se cuvine, sau in orice caz, pedepsirea lui este interpretabila, ca in Ivan Turbinca.

Tema basmului „Harap-Alb” este aceeasi ca a basmrlor populare, in genere: triumful binelui asupra raului. „Povesttea lui Harap-Alb” e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste de sub orice strai si la orice varsta” (G. Calinescu).

Titlul neobijnuit al basmului evdentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala (de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului); totodata, acesta reflecta, prin contrastul cromatic „negru-alb”, armonizarea defectelor si a calitatilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele.

O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea proveni din „nasterea” simbolica a eroului : cea care il ajuta mereu este Sfanta Duminica ; de asemenea atingand „soarele cu picioarele” si „luna cu mana” el este „botezat” intru soare si noapte ca Luceafarul, iar „cununa” pe care si-o cauta prin nori ii v-a aduce un destin imparatesc si unic.

Personajele (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.

Harap-Alb asemenea oricarui Fat-Frumos din basmul popular este: personaj principal, fiind prezent in toate momentele subiectului, pozitiv, protagonist, real si nu fabulos (nu are nici o calitate supranaturala ,G. Calinescu asemanandu-l cu un flacau de la tara datorita mentalitatii sale ). Este de asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de summumul initierii. Daca personajul de basm are firea turnata, Harap-Alb se transforma, evolueaza; eroul de basm colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica (nu respecta porunca tatalui) si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care iese din tipar, te surprinde (ca atunci cand da calului cu fraul in cap). Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale.

Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu sunt apti pentru a indeplini misiunea incredintata, se duce in gradina si „incepe sa planga in inima sa”. Momentul cheie este cel al intalnirii tanaralui, aspirant la responsabilitatea de imparat, cu Sfanta Duminica deghizata in cersetoare, care-l roaga s-o miluiasca. El isi demonstreaza altruismul, adica ajutorul dezinteresat dat celor mai umile fiinte. Eroina supranaturala ii va rasplati generozitatea sufleteasca si gestul miluirii unuei fapturi sarace, dezvaluindu-i destinul exceptional care il asteapta: ”…putin mai este si ai sa ajungi imparat, cum nu a mai stat altul pe fata papantului, asa de iubit, de slavit si de puternic”. Cele trei superlative absolute dezvaluie armonia si fericirea in sens uman, implinite prin dragoste, renume si putere. A doua recompensa a consta in indemnul adresat tanarului de a solicita parintelui sau hainele de mire, armele de lupta si calul, alaturi de care repurtase atatea victorii in tinerete. Numai astfel se va produce un transfer de investitura eroica de la tatal catre fiul care-i va reintera performantele. Demnitatii, sensibilitatii, blandetii, milostiveniei, Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor destramate si in curatarea armelor ruginite.

Voinicul dupa ce ”saruta mana tata-sau”, pleaca la drum, luand carte din partea tatalui si, prin dreptul podului (loc de patrundere spre o alta lume; trecerea de la imaturitate la maturitate), „numai iaca ii iese si lui ursul inainte”. Acum are loc inceputul maturizarii spirituale cand riscandu-si viata isi dovedeste o calitate: mila; (calul se napusti asupra ursului si mezinul ridica buzduganul sa loveasca, dar cand sa izbeasca ursul, un glas de om ii spune: ”Dragul tatei, nu da ca eu sunt”). Craiul isi sfatuieste fiul ca in calatoria lui sa se fereasca „de omul ros, iara mai ales de cel span”, sa nu aiba de-a face cu ei, caci „sunt foarte sugubeti”, dandui si pielea de urs, ca nu se stie cand a prinde bine.

Intalnirea cu spanul este punctul de plecare, cu multiple semnificatii, in devenirea personajului, fiind nevoit sa refaca experienta de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locuri. Codrul in care se rataceste simbolizeaza lumea necunoscuta flacaului care greseste pentru prima oara, incalcand sfatul tatalui sau, acela de a se feri de omul span. Nesocotirea acestor restrictii, ce veneau din experienta de viata a tatalui sau, este momentul care declanseaza un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie: ”[…] tata mi-a dat in grija, cand am pornit de acasa, ca sa ma feresc de omul ros, iara mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am de-a face cu dansii nici in clin nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi […]. Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum”.

Mezinul craiului, lipsit de experienta, se teme mai ales pentru ca incalcase promisiunea de a se feri de omul span, simtindu-se vinovat, deoarece el fusese deprins sa asculte sfaturile adultilor care-i doreau binele, asa cum respectase intocmai indrumarile pe care i le daduse „cersetoarea” in alegerea armelor si a calului.

Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si supunere fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi era alb, nedumerind astfel si pe unchiul sau, Imparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontana, cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut spanului, isi respecta cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi integru si demn capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.

Ca in toate basmele si aici se cer trecute probele ”focului”- ceea ce face de fapt ca basmul sa devina si un roman de formare. Sfanta Duminica il sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este oranduita de Dumnezeu: ”asa a trebuit sa se intample, si n-ai cum banui: pentru ca nu-i dupa cum gandeste omul, ci dupa cum vre Domnul. Cand vei ajunge si tu mare si tare, …vei crede celor asupriti pentru ca stii acum ce e necazul, iar pana atunci mai rabda Harap-Alb”. Este supus probelor de aducere a salatilor si a capului si pielii cerbului din Padurea Ursului si respectiv din Padurea Cerbului, probe ce „constituie un adevarat elogiu adus omului in lupta cu forte mult mai puternice, dar situate la nivelul inferior al gandirii” (Maria Nastase).

Probele la care il supune spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si conduca propria gospodarie si propria familie.

Harap-Alb este ajutat mereu de cel mai bun prieten al sau, calul fabulos si de Sfanta Duminica, cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. In trecerea acestor probe, Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere ajutorul acelora in care avea incredere, semn ca invatate ceva din experienta sa cu spanul. O experienta determinanta pentru maturizarea lui o constituie intalnirea cu omul Ros, un alt pericol de care ar fi trebuit sa se fereasca, asa cum il sfatuise tatal. Calatoria spre curtea imparatului Ros este un necontenit prilej de initiere a flacaului, deprinzand acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat sau ori de ciudat ar parea, poate fi de folos, tanarul capatand experienta mai ales in cunoasterea speciei umane. Cele cinci personaje supranaturale intalnite in drumul sau spre imparatul Ros, (Gerila ”o dihanie de om care se perpelea pe langa foc”, Flamanzila” o namila de om”, Setila „fiul Secetei, nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului”, Ochila si Pasari-Lati-Lungila ”fiul sagetatorului si nepotul arcasului), ii devin ajutoare de nadejde si-l ajuta in trecerea probelor.

Fiecare dintre aceste personaje, conturate uneori cu elemente grotesti ,semnifica omul dominat de trasatura de caracter, viciile pe care oricine le poate avea si pe care flacaul, ca si Ion Creanga insusi, le priveste cu o intelegere bonoma si jovialitate. De aceea Harap-Alb are capacitatea umana de a-si face prieteni adevarati, loiali, care sa-l ajute in orice imprejurare dificila a vietii, acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante, devenite -la nevoie- adevarate talente: ”tot omul are un dar si un amar ,si unde prisoseste darul nu se mai baga in seama amarul” (Ochila). Priceperea lui Harap-Alb de a-si face prieteni buni vine dintr-o filozofie straveche de viata, aceea ca omul nu poate trai de unul singur: ”ca tovaras era partas la toate, si la paguba si la castig si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii in calatoria sa la imparatul Ros”. De asemenea, sufletul lui bun, dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Sigur ca binele pe care Harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla in impas, craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i de asemenea viata.

In aceasta etapa a initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, care este unul din reperele finale ale devenirii sale. Probele de la imparatia fetei trimit spre ritualurile taranesti ale petitului, intre care insotirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de gazda sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca fata. Ultima proba la care il supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitatilor viitoarei sotii, care va sti sa aiba grija de barbatul ei, sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza viata, trezindu-l din morti cu smicele si apa vie. Aceasta intamplare simbolizeaza idea ca acum Harap-Alb redevine el insusi, fiu de crai, viitorul imparat care-si poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei gospodarii, intrucat experienta capatata ii confera statutul de adult pregatit pentru viata.

Ca modalitati de caracterizare retinem: caracterizarea directa, autocaracterizarea ”Razi, tu, razi Harap-Alb”, caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de expunere-naratiunea, dialogul,descrierea, monologul interior umorul, ironia si autoironia. Caracterizarea directa este facuta de narator ”fiul craiului, boboc in felul sau…”, „naiv”, „credul”, de Sf .Duminica („luminate craisor”, ”slab de inger”, ”mai fricos decat o femeie”, ”gaina plouata”), de cal ”nu te stiam asa de fricos”, de span ”Pentru vrednicia lui mi l-a dat tata” ; autocaracterizarea si caracterizarea indirecta: prin nume (oximoronul Harap-negru,Alb), prin limbaj, gesturi, fapte („ca tovaras, era partas la toate, si la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in calatoria sa la imparatul Ros”; ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata; dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau sa zaboveasca pentru a le construi un adapost) si prin relatiile cu celelalte personaje (stie cum sa se comporte cu cei din jur: cal, albine, furnici si cei cinci voinici, si de aceea primeste ajutorul acestora).

Se poate observa ca eroul este atipic, deoarece reuneste, spre deosebire de un Fat-Frumos obisnuit, atat calitati (inteligenta la intrebarea ironica a tatalui, ”Dar aista cal tu l-ai ales?”, baiatul raspunde, in aceeasi maniera in care i s-a pus intrebarea, ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi; intelepciune la propunerea calului, sa-l duca ori ca vantul, ori ca gandul,prefera prima varianta,considerand,cu prudenta , ca ”daca mi-i duce ca gandul mi-i prapadi”; bunatate – face stup albinelor, ocoleste nunta de furnici; sociabilitate-se imprieteneste usor, este o companie placuta; are o fire vesela „Razi, tu,razi, Harap-Alb!”; rasa nobila –prin tot ce face isi atrage admiratia celor din jur, incat afirmatia lui G.Calinescu se dovedeste indreptatita: ”Omul de soi se vadeste sub orice strai”; fidelitatea-isi respecta juramantul si nu divulga identitatea spanului, aduce capul cerbului desi i se fac oferte extrem de tentante), cat si defecte (nesupunere –nu respecta porunca tatalui,ceea ce echivaleaza cu pacatul originar, naivitate -se lasa pacalit de span; slabiciune -nu trece proba labirintului/padurea) primele dominandu-le pe cele din urma.

Pompiliu Constantinescu apreciaza ca „intre amintirile copilariei si „Povestea lui Harap-Alb” este acelasi raport de subsecventa ca intre inceputul si sfarsitul vietii. Creanga nu si-a povestit maturitatea sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice. Filozofia surazatoare a lui Harap-Alb, subliniaza criticul, a fost filozofia lui pana in pragul mortii, iar intelepciunea ei a fost intelepciunea vietii insasi, eterna si plina de umbre si lumini”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

MOARA CU NOROC

Introducere

Ioan Slavi face parte din galeria marilor scriitori care au daruit literaturii romane opere de o inestimabila valoare:”Mara”,”Comoara”,”Moara cu noroc”,in care se infatiseaa lumea satului transilvanean,antrenata in lupta pentru inavutire.Printre temele preferate de Slavici se numara si tentetia banului,dorinta de a depasi,cu orice pret,limitele unei conditii date,subtratul fiind,de fiecare data moralizator.

 

Tipologia nuvelei

Opera literara „Moara cu noroc” este o nuvele da analiza psihologica,apartinand realismului clasic,dar care include si elemente romantice.

Nuvela este creatia epica in proza,cu un singur fir narativ,cu o constructie apica riguroasa,cu un numar relativ redus de personaje care graviteaza in jurul personajului central.Se observa accentul pus pe cracaterizare protagonistului si mai putin pe actiune.

☺Caracterul  psihologic reiese din tipul conflictului(interior) si din folosirea modalitatilor de investigare a labirintului sufletesc(monolog interior,stil indirect liber,autocaracterizare,notarea gesticii si a mimicii).

☺Apartenenta la realism este conferita de reprezentarea veridica realitatii rurale din Transilvania,de la sfarsitul sec al19-lea,caci lumea satului transilvanean este infatisata monografic cu obiceiurile legate de sarbatorile religioase si cu meseriile specifice vremii(hangiu,porcar,jandarm).

Personajele sunt tipice:arivistul este intruchipat de Ghita,iar samadaul autoritat de Lica.Apare de asemenea tehnica detaliului semnificativ in descrieri(descrierea drumului catre Moara cu noroc)si in portretizari(portretul amanuntit al sefului turmelor de porci).

Structura nuvelei este inchisa,prin inchiderea tuturor confictelor si circulara,prin simetria dintre incipit si final.

Dorinta de parvenire,obiectivitatea,stilul sobru,cenusiu sunt alte caracteristici ale realsimului,prezente in nuvela.Prin intentia moralizatoare si prin constructia simetrica,”Moara cu noroc” este realist-clasica.

☺Aspectul romantic al nuvelei transpare din antiteza angelic-demonic,pe baza careia sunt caracterizati Ana si Lica,ultimul  fiind un „damnat romantic”(George Calinescu).

Titlul reprezinta reperul spatial al actiunii ce poarta o denumire ironica,deaorece va aduce ghinionul in familia carciumarului.Se remerca prezenta motivului literar al noroclui,ilustrand soarta personajului central care a pornit inc autarea sansei pentru un trai mai bun si care a pierit din cauza arghiofiliei.Un al doilea motiv literar,preznt in titlu,este cel al hanului,intalnit in numeroase scrieri literare(Hanu Ancutei de M Savodeanu,La hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale) si care este un topos situat la intretaiere de drumuri si de destine.

Tema sustine realismul nuvelei-oglindirea vietii sociale,dar si caracterul psihologic,doarece prezinta efectele nefaste si dezumanziante ale invuritii,in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al 19-lea.

Tematica nuvelei poate fi stabilista din mai multe perspectiva.Astfel,din prespectiva sociala,se prezinta schimbarea statului social al lui Ghita,care din carciumar devine cizmat.Din perspectiva moralizatoaer,se infatiseaza consecintele dramatice ale setei de imbogatire,iar din perspectiva psihologica,este redat zbuciumul sulfelet al personjului central care pierde incredere oamneilor in el,incredre in sine si increderea Anei.

Conflictul este in stransa legatura cu tema si reliefeaza tipologia psihologica a nuvelei.Principalul conflict este cel interior,trait de Ghita,care e simte sfasiat de dorinte puternice,dar contradictorii:pe de-o parte,vrea sa ramana „un om cinstit”,alaturi de familisa da,pe de alta parte,nu rezita tentiait de inavutire rapid.

Confictul exterior ii opune pe carciumar si pe samadau si este marcat de apritia lui Lica la han.

Perspectiva narativa este obiectiva,relatarea se realizeaza la persoana a3-a,de care un narator omnisient,ubicuu,impersonal,detasat in descriere.Elementul de noutate introduc e Slaivi in aceasta opera constra in tehnica punctului de vedere,folosita simetic,in incpiti si in final,contretizata in interventiile batranei,care exprima,cu autoritatea varstei,mesajul moralizator al nuvelei.

Viziunea despre lume si depsre viata a autorului este expusa comai prin intermediul acestui personaj,batrana,care forumleaza cele doua teze moralizatoare ale nuvelei,dovedind astfel utilizarea tehnicii punctului de vedere.Astfel,”saracia” este echivalenta uc „linistea coliberi”,in timp ce bogatia,obsinuita in mod necistit,aduce nenorocirea.Totodata,indiferent de eforturile depuse,omul nu-si poate invinge destinul,idee ilustrata de spusele de la final ale aceluiasi personaj:”Asa le-a fost data”.Moralistul Slavici isi afirma conceptia asupra sortii,stabilite din timpuri imemoriale.Cel care incearca sa iasa din tiparul dat este drastic santionat,caci destinul nu iarta.Se salveaza doar cei inocenti-copiii,dar si cei virtuosi-batrana.

Personajele nuvelei se clasifica in prinicpale(Ghita,Ana,Lica),secundare(Pintea) si episodice(batrana,copiii,Marti).Daca Ana si Lica sunt personaje romantice,prin constructia bazata pe antiteza angelic-demonic,Ghita se incadreaza in tipologia realista,intruchipang arivistul.

Pe tot parcursul actiunii,Lica ramane egal cu sinte,plat,nu evolueaza si nu involueaza,dovedint aceeais trasatura,de la aparitia la han si pana la moarte:vointa de putere.Spre deosebire de el,Gita este un personaj rotund,ale carui transformari interioare si exterioare sunt redate cu o fina miaiestrie psihologica.

Personajele sunt carac in mod direct,de catre narator,de care celalte pers sau prin autocarac,dar si in mod indirect,prin nume,statut social si profesional,prin fapte,comportament,limbaj,atitudini,relatii cu alte personaje.In cazul protagonistului,se utilizeaza tehnicile de investigare psihologica:monologul interior,sitlul indirect liber,notarea gesticii si a mimicii.

Relatii spatio-temporale

Actiunea se petrece in spatiul transilvanean,in apropiere de locul natal al csriitorului,mouna Siria,dupa cum reiese din utilizarea unor toponime(Ineu), caror rol este de a conferi veridicitate faptelor.

Timpul actiunii este plasat in a doua jumatate a sec al 19-lea,cand patrund relatiile capitaliste.Destinul fam este urmarit p e parcursul unui an,de la Sf Gheroge la Paste,remarcandu-se coordonatele temporale de ordin religios,care ilustreaza infulenta populara.

In concluzie,”Moara cu noroc” este o nuvela realista de analiza psihologica,prin care Ioan Slavici se dovedeste un fin observator al universului sufletesc,construing personaje convingatoare.Maiestria prozatorului reiese din siguranta cu care manuieste dialogurile,monologurile ce evidentiaza zbuciumul sufletesc al personaului central.Se remarca,totodata,si atutenticitatea limbajului,presarat uc multe regionalimse,caracaterizat prin oralitte,sponaneitate si sobrietate.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Chimie

Moleculele substantelor organice sunt formate din lanturi de atomi de carbon,numite catene,de care se leaga atomi ai altor elemente,dintre care cele mai importante sunt:hidrogenul,oxigenul,azotul,sulful,halogenii.

Aceste elemente se numesc elemente organogene.

Atomii de Carbon se unesc intre ei si cu atomii celorlalate elem organogene prin legaturi covalente.

Subst organice se impart in 2 mari grupe:

1.hidrocarburi

2.compusi organici cu functiuni

Hidrocarburile sunt subst ale caror molecule sunt formate numai din atomi de carbon si de hidrogen.

O clasa de compusi organici cu functiuni este alcatuita din subst organice ale caror molecule contin aceeasi grupa functionala.

Un atom sau o grupa de atomi care imprima substantelor care le contin aceleasi proprietati,reprezinta o grupare functionala.

De exemplu:grupa hidroxil(-OH),grupa carboxil(-COOH),grupa amino(-NH2),atomul de aclor(-Cl).

****************************************************************************************

Legatura covalenta se realizeaza prin punerea in comun de electroni necuplati,adica prin intrepatrunderea a doi orbitali atomici monoelectronici,cu formarea unui orbital molecular de legatura.Se deosebesc 2 tipuri de orbitali moleculari de legatur:sigma si pi.

Un orbital molecular sigma se obtine prin intrepatrunderea a 2 orbitali atomici de-a lungul axei ce uneste nucleele.Orbitalul molecular pi se obtine prin intrepatrunderea laterala a 2 orbitali cu axele paralele.

*****************************************************************************************

Compozitia procentuala de masa,numita si formula procentuala,indica masa din fiecare element component care se afla in 100 de unitati de masa de subst compusa.De exempl,compozitia procentuala de masa a acidului acetic este:40%C,6.66% H,53.33g O.

Formula moleculara indica cu ajutorul simbolurilor chimie si al indicilor compozitia unei molecule.De exemplu,forumula moleculara a aciduluie acetic este:C2H2O2,si arata ca o molecula de acid acetic este form din 2 atomi de carbon,4 atomi de hidrogen si 2 atomi de oxigen.

Formula bruta indica raportul atomic in care se combina elementele componetene ale unei subst.De exemplu,pt acidul acetic rapotul amoic C:H:O=2:4:2=1:2:1.Formula bruta este CH2O.Formula moleculara este un multiplu de numere intregi ale formulei brute.De exemplu C2H4O2=(CH2O)2

Formula strucutrala indica structurarea molecului unei subst:elementele componente,succesiunea(aranjamentul) atomilor in molecula,natura legaturilor dintre atomi(Legaturi covalente simple,suble,triple)si orientarea atomilor in spatiu.De ex,formula strucutrala a moelcului de acid acetic.

Pt a indica orientarea atomilor in spatiu,covalentele orientatea in planul hartiei sunt reprez prin linii obisnuinte,covalentele orientate spre privitor cu linii ingrosate,iar covalentele orientate in plan opus privitorului cu linii intrerupte.

Formula structurala restransa,numita si formula plansa,indica:elem componente,aranjmentul atomilor in molecula si nat legaturii dintre atomi.In formula plana,nu sunt indicate covalentele simple hidrogen-nemetal.

***********************************************************************************************

Subst organice cu aceeasi formula moleculara care au proprietati fizico-chimice diferite se numesc izomeri.

In funct de cauzele care detrmina existenta izomerilor,s-au definit mai multe tipuri de izomeri:

A.Izomeri(subst care au aceeasi formula moleculara si propr diferite):

1.Izomeri de constitutie(izomeri in care atomii au conectivitati diferite)->Dintre care:Izomeri de catena(izomeri care difera prin aranjamentul atomilor de carbon in catena) si Izomeri de pozitie(izomeri care difera pri pozitia unei grupe functionale in catena).

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu